Folosirea apei si contaminarea ei

Cea mai mare parte a lumii ramane fara apa dulce. Folosirea apei si contaminarea ei ar trebui sa ne preocupe pe toti. Peste 1 miliard de oameni nu au acces la apa curata si peste 2 miliarde nu au conditii sanitare minime. Se preconizeaza ca pana in 2020 alte zeci sau chiar sute de milioane de oameni sa aiba probleme cu apa din cauza schimbarilor climatice. FAO (The Food and Agricultural Organisation) estimeaza ca pana in 2025, 1,8 miliarde de oameni nu vor avea acces la apa, iar 2 treimi din populatia lumii va avea acces limitat la apa.

Agricultura este cel mai mare consumator de apa dulce, mai ales prin industria carnii (in special cea de vita) si a lactatelor si branzeturilor. Fermele consuma 70% din apa dulce trasa din lacuri, rauri, panza freatica. Productia de carne este procesul care cere cea mai mare cantitate de apa: 8% din consumul global de apa dulce.

Carnea produsa in deferite parti ale lumii necesita cantitati diferite de apa, in functie de specie, prezenta ploii, standarde de igiena, abator, macelarie, curatenie, ambalare si bineinteles apa necesara cultivarii si procesarii hranei pentru animale. Astfel, pentru a produce 1 kg de carne de vita se folosesc intre 13.000 si 100.000 litri apa dulce curata. Pentru 1 kg de grau se folosesc intre 1.000 si 2.000 litri.

Cresterea animalelor nu numai ca are nevoie de o cantitate enorma de apa curata, dar mai si polueaza restul de apa cu substante chimice nocive (azot, fosfor, antibiotice, hormoni, fertilizatori, pesticide, excremente etc.). Acest lucru ne afecteaza pe toti deopotriva: mediu, fauna, flora, oameni…

2 miliarde de tone de balegar au fost produse in 1996-1999. Daca socotim doar 5% continutul de azot, avem 100 milioane tone de azot deversate in apa. Din cauza acestor deversari, in Golful Mexic a aparut o “zona moarta”, unde nu este indeajuns de mult oxigen pentru a sustine viata. In vara lui 2004, aceasta zona s-a extins pe aproape 10.000 km.

Pescuitul si apele
Pescuitul excesiv goleste la propriu apele planetei. Practicile folosite in cazul pescuitului industrial distrug fauna si flora acvatica, iar acvacultura (cresterea de pesti, fructe de mare, alge) polueaza extrem apele.
In 2008, s-au produs 142 milioane tone de peste, 90 milioane tonedin pescuit si 52 milioane tone din acvacultura. 81% a mers catre consumul uman, restul de 19% catre hrana pentru pesti si ulei de peste.

Conform FAO (Food and Agriculture Organisation) va trebui sa gasim resurse pentru 37 milioane de tone/an in plus deoarece populatia umana creste cu miliardele.
delfin-mort-in-plasaIn 2006, un studiu de 4 ani a avertizat ca daca se continua pescuitul excesiv, in 2050 vom fi consumat deja 90% din populatia de pesti si alte vietati marine.
Pescuitul excesiv, inclusiv accidental (300.000 de delfini si balene mor anual in chinuri, prinsi accidental in plase si echipamente de pescuit), schimbarile climatice, speciile invazive si dezvoltarea industriei si a oraselor de coasta duc la scaderea numarului de vietati marine.

In 2008, IUCN (The International Union for Conservation of Nature) a facut o lista “rosie” (Red List of Threatened Species), aratand ca sunt in pericol aproximativ 17% din speciile de rechini, 27% din corali, 845 de specii care ajuta la dezvoltarea coralilor, 25% din mamiferele marine, 27% din pasarile marine si 6 din 7 specii de testoase marine.
Desi majoritatea tarilor au impus deja o cota maxima de pescuit, nu se respecta: in 2007 Italia si-a depasit cota cu 38%.

Atat pescuitul legal, dar mai ales cel ilegal, folosesc practici nocive, distrugand ecosistemul fragil: “bottom trawling” (tragerea unui navod pe fundul apei), dragarea fundului apei (pentru scoici si stridii), otrava, dinamita si alti explozivi.

Acvacultura (cresterea de pesti, fructe de mare, alge) are si ea partea ei de poluare asupra mediului. In primul rand, pestii carnivori sunt hraniti cu peste oceanic. De exemplu, 1 tona de somon de crescatorie mananca 5 tone de peste oceanic.

Acvacultura afecteaza si pestele salbatic din cauza deversarilor de ape poluate cu substante chimice toxice si medicamente, care uneori contin si specii de crescatorie, care distrug fauna si flora locala. De exemplu, crescatoriile de somon din Scotia au depasit limitele de poluare de 400 de ori in 3 ani.

1 comentariu
  1. March 21, 2015 | Reply

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *